Ce știe dl. Boc și nu știm noi

Acum câteva zile primarul Boc s-a lăudat că știe că toți știu (sic!) de ani de zile despre podul care îngustează traficul spre Baciu, dar nimeni nu face nimic  (dublă negație, dublu sic!):

Poate se vor debloca și acolo la Compania de Drumuri Naționale, la podețul de la Petrom, de pe Calea Baciului, unde te îngustezi instant. Vii și dai într-un podeț care ține de Drumurile Naționale. De trei ani de zile tot facem demersuri și tot ne amână. Asta mă enervează în România…

…și discursul populist continuă pe aceleași coordonate. Un filozof ca Socrate, care iubea paradoxurile, a preferat s-o spună pe scurt: știu că nu știu nimic. Ce a demonstrat dl. Boc (absolvent, printre altele, și de filozofie) prin această scurtă alocație a fost că tot ce știe despre Cluj se oprește înainte de podețul de la Petrom, unde circulația se îngustează din cauză că nu mai sunt două benzi pe sens, nu de altceva…

Iar lărgirea podețului n-ar face altceva decât să mute problema 25-30 metri mai încolo, la trecerea de pietoni de celalaltă parte a Petrom. Cum se cheamă asta, micro-management, sau micro-administraţie? Dar în Republica Simulată România, toți, dar absolut toți edilii sunt campioni la sportul tipic, deprins de la tov. Petrov și alții ca el: pasarea responsabilității.

Alții sunt vinovați, nu ei. Da, traficul e dezastru, însă doar din cauza acestui podeț și a altor câteva chestiuni ușor de rezolvat, nu din cauză că nu sunt ei în stare să facă drumuri alternative.

Exact asta mai lipsea acum, în prag de iarnă – lucrul la podețul de după Petrom și restricționarea traficului pe un singur sens prin alternanță, și sigur că s-ar fi găsit un semafor mai mult sau mai puțin inteligent pentru asta…

Iar până la urmă, oricât ar vorbi primarii de orașe sau comune de poduri, podețe, semafoare inteligente și alte bazaconii salvatoare, realitatea este că edilii devin tot mai străvezii în discurs şi interese. Iar câtă vreme nu vine un investitor privat să le ceară deblocarea circulaţiei, aceştia nici că vor mai face excepţii precum în Sopor, unde au promis PUZ de la zero pentru un cartier modern.

Pentru că şi în politică e precum în reclama aceea veche de la Adidas Torsion: dacă vrei, poţi! Dacă nu, inventezi podeţe vinovate, ca să vadă lumea că te pricepi… sau nu?