Comunităţi şi naţionalism local în Clujul contemporan

Acest articol este un ciot, după cum spune adesea enciclopedia electronică Wikipedia. Un articol de presă (fie ea și locală, adică relativ minoră) conține câteva informații de moment, nu adevăruri absolute. Aceste informații pot fi mai mult sau mai puțin actuale și se pot adresa unor categorii diferite de cititori: unii mai avizați, alţii mai puţin… Dar cum și cei mai putin avizați au dreptul la informare, articolele pot conține informații detaliate sau nu, și așa mai departe.

Județul Cluj are 5 municipii, un oraș și 74 de comune. Municipiile se știu, orașul este Huedin, iar în 1989, era cât pe ce ca și Gilăul să devină oraș, aproape că avea condițiile (liceu, etc) dar edilii au decis că fondurile rurale pentru infrastructură sunt mai ușor de accesat, așa că au stat ce-au stat, au analizat și-au rămas comuna de pe locul 4. Din cele 74 de comune, primele trei sunt Floreşti, Apahida şi Baciu și Gilău – iar toate trei au crescut ca urmare a suburbanizării (extinderii) Clujului.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Apahida se cifra atunci la 10.685, iar cea a comunei Baciu la 10.065 de locuitori. Foarte probabil că azi cifra locuitorilor a crescut în ambele comune.  După (de)căderea naționalismului, acesta a fost înlocuit de patriotismul local, care funcționează şi-n localităţile cu 400.000, ca şi-n cele cu 10-15.000 de locuitori. Și asta e bine, pentru că oamenii ajung să îndrăgească locurile unde trăiesc, chiar dacă acestea sunt la periferia marilor orașe și, ca atare, își petrec tot mai mult timp în trafic, pe măsură ce oraşul înghite suburbie după suburbie.

De remarcat însă, în paralel cu patriotismul local, un curent care se manifestă tot mai mai explicit în rândurile românilor, care în ultimul secol au fost oarecum privilegiați, în Ardeal, față de maghiari sau germani – cel puţin în privința accesului la funcții administrative și față de prezența limbii române în spațiul public și în media de stat. Mai ales pe facebook şi în media online apar postări și articole al căror laitmotiv îl constituie ideea (încă nu foarte elaborată) conform căreia ardelenii și bănățenii ar prospera și europeniza mai bine dacă influențele și ingerințele Bucureștiului în „treburile interne” ale Transilvaniei ar fi mai reduse.

Acest curent se numeşte transilvanism, şi nu diferă foarte mult de certurile pe internet (și pe stadioane) purtate de suporterii unor echipe de fotbal din București cu cei din Ardeal, cu ocazia meciurilor dintre ele. Asistăm așadar la un curent recuperare a valorilor și a trecutului transilvan multicultural de către noi, românii? Sau sunt fărâme rămase dintr-un trecut naţionalist?

Părerea – subiectivă, desigur – a autorului este că există un spirit al provinciei care se pierde în toată disputa asta minoră: Ardeal versus România, marele Oraș versus Capitala, comuna mare 2 versus comuna mai mică 3, şi aşa mai departe. Care-ar fi acest „spirit”? Sub aspect moral, unul de așezare sănătoasă și responsabilă, până la austeritate chiar. Una prosperă, desigur, dar o bogăție de ansamblu, nu una ostentativă. În niciun caz un lux opulent, care să intre în contrast cu sărăcia celorlalți.

Privit în această lumină, transilvanismul, ca orice altă formă de patriotism local,  nu este altceva decât o persuasiune la adresa ardelenilor, pentru a-i convinge că sunt superiori „sudiştilor” şi că ar fi cazul să se rupă de ei. Însă, potrivit psihologului Daniel David de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, astăzi nu mai există diferenţe majore între provinciile istorice din punct de vedere al valorilor psihoculturale.

„Nici măcar între noile redesenări în cele opt arii de dezvoltare regională.  Şi acolo am făcut analize şi pe trăsături de personalitate, şi pe nivelul de inteligenţă, deci practic nu sunt diferenţe majore. Există o moştenire diferită dar dacă te uiţi la date poţi spune cu curaj că românismul, arhitectura românismului bate şi ardelenismul definit larg şi muntenismul definit larg şi moldovenismul”, a declarat psihologul în emisiunea România te priveşte de pe LOOK PLUS.

Prorector al Universităţii Babeş-Bolyai şi autor al volumului „Psihologia poporului Român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală” – o cercetare derulată între 2005 şi 2015, Daniel David nu s-a ferit să comenteze aprecierile unor intelectuali publici care vorbesc despre diferenţele de esenţă dintre ardeleni, munteni și moldoveni. 

Noi trebuie să facem o distincţie: cum 1) suntem prin prisma unor atribute psihoculturale, cum 2) ne credem prin prisma acelor atribute şi cum 3) am vrea să fim.