Aventura de a trăi în Baciu

Pe zi ce trece, micuţa şi relativ liniştita localitate din Nord-Vestul marelui Oraș de pe Someșul Mic devine tot mai aglomerată iar traiul aici, o aventură tot mai complicată – dacă lucrezi cumva în Cluj. După ce mult-lăudatul proiect al Primăriei cu semafoarele a fost parțial implementat, cu chiu cu vai, a mai venit și influența primarului clujean Emil Boc, care a găsit marele vinovat pentru ambuteiajele apărute după darea în folosință a nodului de A3 la Nădășelu: un amărât de podeț din zona Petrom.

Ei bine, podețul buclucaș a fost supus lucrărilor de reabilitare și extindere de la două, la trei benzi de circulație, în luna noiembrie a lui 2019. Băcenii s-a bucurat că, uite, ce repede ajung ei în Cluj pe două benzi, dar lărgirea a dus la degradarea podului pe o zonă întinsă, cu tendința de afectare a capacității portante. Culmea, degradările au apărut în mod special pe sensul d-lui Boc, cel de ieșire din Cluj, pe care există o singură bandă.

Expertiza tehnică anexată documentației de atribuire a contractului arată că lucrările trebuie executate până în luna decembrie a acestui an, iar o amânare a lor pentru 2021 ar reprezenta un risc ridicat de producere a accidentelor (sic!). În plus, și trecerile de la o bandă la alta sunt periculoase și cam forțate. Până acum câteva zile, când s-au retrasat marcajele, venind dinspre Baciu spre Cluj, în dreptul Napolact, te puteai trezi pe contra-sens dacă țineai drumul drept.

Asta deoarece acolo, în dreptul clădirii administrative a fabricii de lapte, s-a făcut o bandă de virat la stânga, dacă vii dinspre oraș, bandă exact pe direcția drumului pe care băcenii vin spre oraș. La fel și când se apropie de podeț, dacă o țin înainte pe prima bandă, clujenii mai neatenți (genul de șofer cu un ochi pe telefonul mobil) riscă să se lovească de podul insuficient lărgit – doar atât cât să cuprindă, cu maximă îngăduință, cele două benzi de ieșire. Asta ca sa nu mai vorbim despre marcajele galbene, suprapuse peste vechile marcaje albe, parțial șterse: acum e un talmeș-balmeș, atât marcajele vechi cât și cele noi fiind deja greu de distins.

Zona necesită însă (după renovarea podețului) o reasfaltare generală, înainte de o retrasare a marcajelor, deoarece asfaltul nu este uniform, în urma diverselor lucrări executate bucățică cu bucățică. Pentru orice om de bun simţ, este evident că „marile realizări” ale administrației locale sunt doar declarații de intenție și mici improvizații, care nu fac decât să aplaneze, pe moment, problemele de trafic cu care se confruntă comunitatea. Soluțiile mai răsărite sunt păstrate, probabil, pentru alegerile locale, și urmează să fie implementate până în 2025.

Bine, bine – o să mă întrebați – dar unde e aventura? Păi, dacă până acum aveai „aventuri” doar în traficul die Cluj, iar intrarea în comună presupunea un pic de degajare, odată cu lipirea de oraș se pare că am importat și nervozitatea din urbea vecină. Or, dacă tot stăm sau ne-am mutat, poate intenționat, într-o localitate liniștită de la marginea Metropolei ardelene, s-ar putea să fi apreciat tocmai circulația mai puțin aventuroasă de pe ulițele unei comune de periferie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.